Unitatea ideală ce exista între români se nimiceşte zi cu zi; în loc de-a sămăna în toate cele, începem a ne deosebi. Nu mai vorbim de nepăsarea noastră naţională, care-a făcut cu putinţă ca o promiscuitate etnică din cele mai curioase să formeze clasele culte şi consumatoare din România.

Despreţuind biserica noastră naţională şi î

...Şi într-o bună dimineaţă, buimaci şi nici visând la ea,

deschis-am uşa şi – minune- sub paşii noştri iată nea!

Se aşternea neprihănită în felu-i simplu şi sfios,

şi era candidă şi-adancă şi stratul dens era pufos.

Cădea , cădea în zori, în ropot de cai şi de maşini cădea

Şi nu pierea sub paşii noştri, ci şi mai densă se făcea.

Se aşternea strălucitoare, gingaşa-n albu-i orbitor

Şi era ea , adevărată. Venea spre noi, cădea uşor...

 

               A...
Continuare >>

Noul an a inceput cu proteste. Diversi oameni au iesit in strada sa ceara demisia guvernului si a presedintelui. Fiecare cu motivatia lui. Frigul si vremea potrivnica nu i-au  convins pe cei mai multi dintre ei sa se întoarcă la casele lor. Demisia subsecretarului de stat din ministerul sanatatii Raed Arafat a pus pe jar ţara întreagă. Surprinzatoare  atitudinea romanilor şi fermitatea cu care au sanctionat plecarea unui o

Președintele României a vorbit în fața propriei națiuni în seara de 25 ianuarie 2012, după aproape două săptămâni de la începerea protestelor. Mă așteptam ca discursul prezidențial să conțină răspunsuri la cele trei cereri insistente ale celor care sunt în stradă: ”Jos Băsescu!”, ”Jos Guvernul!”, ”Alegeri anticipate!”. Așa ar fi fost normal. Însă nu a fost nici pe

Har peste cultură, dar şi cultură peste har. Cultura harului şi harul culturii. Indiferenţa la har a culturii duce la nemântuire teologic vorbind, indiferenţa faţă de cultură a teologiei, duce la nemântuirea fiinţei tale culturale. Nu ne mântuim decât ca întreg. Vezi Sfinţii Părinţi. L-am ascultat pe părintele Teofil Părăianu, un mare duhovnic al Bisericii noastre şi atât de cunoscut („mediatizat”! - cum se spune) care m-a impresionat, pentru că un duhovnic ca el mai

21,38... Ajunge şi Părintele Profesor Mihai Milea, sufletul şi amfitrionul acestui fenomen de la Maliuc. Cobor în goană şi îmi iau reverenda, pe care o lăsasem o clipă datorită căldurii insuportabile de pe insulă. Ne oprim şi Părintele împarte diplomele pentru ediţia din această vară a taberei. Apoi adresează şi dânsul câteva cuvinte participanţilor, încurajând tinerii să re-descopere valorile spirituale auten

Povestea arhetipală a lui Cain și Abel pare a-și fi pus amprenta pe mai toate poveștile cu sau despre frați din Biblie. Cu gemenii Iacov și Isav, de pildă, lucrurile stau prost de la bun început—chiar de la începutul începutului.  Citim în Facere 25: „Copiii au început a se zbate în pântecele Rebecăi și ea a zis: "Dacă aşa au să fie, atunci la ce mai am această sarcină?" Mai mult, despre Iacov citim că a ieş

„El flamenco“ este mai mult decât un dans, este mai mult chiar și decât o artă. Flamenco nu poate fi doar o simplă meserie, este o stare de spirit, un mod de viață, un mod de a trăi și … de a muri, pentru că ceea ce se întâmplă în momentul culminant al dansului, acea tensiune, acea emoție teribilă resimțită de artiști până în cea mai lăuntrică fibră a ființei lor și transmisă publicului sub formă de momente de

Chiar dacă se simte prizonierul unei vieţi pe care o înţelege ca „problematică”, omul nu mai găseşte timp să reflecteze la ceea ce ar trebui să fie. Ceea ce-l menţine în acest ritm este faptul însuşi de a refuza, prin obişnuinţă, să mai interogheze stările de îndoială, de tristeţe, de teamă, de angoasă care-i populează mintea. Refuzul lui merge şi mai departe: încetează să-şi mai evalueze „obişnuinţele”, ceea ce va fi de

L-am cunoscut pe Dan Puric, prin iarna lui 2010 la Mizil, într-o seară aflată sub asediul primei ninsori din acel an secetos; secetos nu numai în esenţa vieţii (apa), secetos şi în idei, secetos în atitudini normale, secetos în cultură, secetos în demnitate... Îl invitasem, împreună cu Liga Tineretului Ortodox de la Mizil, să ţină şi aici o conferinţă. Primarul Mizilului, domnul E

Biserici tradiționale, biserici noi, mișcări  neo-creștine, secte, frății, grupări de caritate, mișcări ezoterice, grupuri sincretice, creștini scientiști, scientologie, creștini s.f., stânga creștină, dreapta creștină; o singură denumire: creștinism. Probabil că nicăieri, nici o religie, nici o doctrină, nici un curent de gândire nu comportă atâta diversitate; de asemenea, nici o re

 

- Corect. Si raspunsul e un dialog in definitiv, dar mi se parea atunci  prea pretios sa spun ca eu  am un  dialog cu Dumnezeu.

- Dar orice om care sta la rugaciune si care primeste  un raspuns ...
Continuare >>

În seara zilei de 31 ianuarie, la Catedrala Eroilor Tineri din Ploieşti a avut loc conferinţa cu titlul Singura ieşire din labirint: în Sus! (Limitele şi labirintul limbajului), susţinută de Dl. Prof. Dr. Christian Crăciun  şi moderată de părintele Dr. Bogdan Costin Georgescu.  Recunoscut ca un important critic literar, eseist şi publicist, Christian Crăciun  este autorul volumelor „Intrări în labirint” şi „Ucronia eminesciană”. În cadrul prelegerii scriitorul a afi

Soarele strălucea deasupra avionului pe fundalul unui cer senin având câţiva nori răzleţi dedesubt, albi - sidefii, ca într-o pictură renascentistă. Din avion, deasupra norilor, le puteam vedea contururile dantelate şi strălucitoare şi, paradoxal, în acelaşi timp, vedeam umbrele norilor pe suprafaţa fin încreţită de valuri mici a Mării Mediterane. Eram ca-ntr-o  oglindă în oglindă: cer –

Spuneau, despre avva Pambo, că nu zâmbea niciodată. Într-o zi demonii, vrând să-l facă să râdă, au legat o pană de un lemn şi o târau pe jos făcând tărăboi şi zicând: „Ale, ale!”. Văzând [comédia] avva Pambo a râs. Demonii au început să danseze, strigând: „Ura, ura! Avva Pambo a râs.” Dar el le-a răspuns: „N-am râs, ci mi-am râs de neputinţa voastră: atâţia draci cărând o pană”.

Un medic vede multe în viaţa lui, căci pacienţii sunt, dincolo de cazurile de boală, nu de puţine ori şi personaje. Ei bine, mama vedea mai întâi personajul şi apoi boala. Dar parcă la mama fiecare pacient venea înadins cu povestea lui, ca să i-o spună. Parcă fiecare n-ar fi suferit de o boală anume ci de o întâmplare anume. Iar de aici aveam sentimentul că de fapt mama nu se-ntorcea niciodată de la serviciu, ci dintr-o lume fantastică, plină nu de boli ci de destine imprev

Flacăra virtuții tale n-a răbdat nelegiuire

Și credința ta aprinsă a învins păgânătatea;

Dârz arhipăstor, Chirile, și netemător din fire,

Alungat-ai pe ereticii lui Novat cu grăbire

Și sfidarea evreiască ai răzbit-o cu dreptatea,

Păzind pe creștini cu grijă, vădind toată răutatea

Și zădărnicind cu totul dușmănoasa-împotrivire

A celor ținuți departe de-ngereasca glăsuire:

Aliluia!

Precum flacăra atrage pe întunecații fluturi,

Tot

Se plimbă, aleargă, păsesc temătoare, alunecă, se zbenguie, zboară si înnoată. Sunt animalele noastre de companie care ne fac viaţa mai frumoasă. Si asa cum noi avem grijă de ele, se dovedeste că si ele au grijă de noi.

 

Cu carapace, blănosi sau solzosi, animalele de companie au valenţe tămăduitoare, putând fi considerati micii nostri medici de familie.

Arta, nebunia de a-ţi codifica greşelile.

Arta: etalarea culturii.

Toate capodoperele de artă sunt vechi, astfel încât orice deficienţă a lor să fie pusă pe seama timpului; poate Venus din Milo avea mâini de bărbat.

În mod direct arta supraîncarcă natura.Un dig pe care am picta valuri ar fi ridicol.Sirena sculptată la ţărmul mării - simbol al Danemarcei lui Andersen - este perfect integrată în mediu. Ea este irealul scăldat de ape reale. Pe de o parte nu tulbură tautologic nat