Deşi sub semnul „destinderii” de la Geneva, vremea acelor ani (1955-1958) era tulbure. Rând pe rând, oamenii pierdeau nădejdea că „vin americanii”, primeau mesaje, în acest sens, de pe la prietenii din Apus, şi căutau să se rostuiască, mai bine sau mai rău, sub noile aşezări. Colonelul Bodea, ofiţer în retragere, care circula zilnic pe strada Justiţiei şi te acosta de departe, cu gesturi conspirative, continua să-ţi comunice ultima „bombă” auzită cu urechile lui de cutare post de radio străin, după care americanii încep războiul în maximum o lună. Prins cu mâţa-n sac, după mai multe asemenea termene sigure, colonelul sfârşea¬: -

Ce să facem, domnule, trebuie să menţinem moralul poporului, fir'ar ai dracului de americani!

Şi pleca grăbit spre următorul, cu o nouă „bombă”.

*Fragment din Memorii, Valeriu Anania, Iaşi, Polirom, 2008