|
Autor Redactia
|
Un frate s-a dus la avva Serapion*. Bătrânul l-a îndemnat să se roage, cum era obiceiul, dar el, socotindu-se păcătos şi nevrednic de haina călugărească, nu l-a ascultat. Apoi a vrut să-i spele picioarele, dar el a refuzat din aceleaşi pricini. I-a dat să mănânce şi a mâncat şi bătrânul, sfătuindu-l: „Copile, dacă vrei să ai folos duhovnicesc, sileşte-te să stai în chilia ta, ia aminte la tine şi la lucrul mâinilor tale, căci ieşind nu vei găsi folosul pe care-l vei găsi stând în chilie”. Fratele s-a supărat auzind asemenea cuvinte şi a început să facă feţe-feţe, încât bătrânul nu putea să nu-şi dea seama de starea lui. Avva Serapion i-a zis: „Până acum ziceai că eşti păcătos şi te osândeai, socoteai că nu eşti vrednic să trăieşti, iar acum, pentru că te-am povăţuit cu dragoste, te zburleşti ca o fiară? Dacă vrei să fii smerit, învaţă să suporţi cu tărie părerile altora despre tine şi nu te împroşca singur cu vorbe deşarte”. Auzind acestea, fratele s-a închinat bătrânului şi a plecat cu mult folos duhovnicesc.
|
