Prigoana împotriva creştinilor nu a încetat şi nu va înceta până la sfârşitul veacurilor.

Titlul articolului nu ar trebui să vă surprindă. Cred cu tărie în această afirmaţie, mai ales că, în ultima vreme, atacurile furibunde la adresa Mântuitorului Iisus Hristos nu mai contenesc. Zilnic auzim şi vizionăm fel de fel de subiecte tendenţioase, care mai de care „autorizate de vocea poporului”, despre creştinism, despre Mântuitorul Hristos, despre Biserică sau despre preoţi. Fără să conştientizăm, noi, creştinii, suntem supuşi la aceleaşi persecuţii pe care le-au trăit şi înaintaşii noştri, realizate însă în alt mod.

Şi duşmanii omului vor fi casnicii lui

Mai întâi, să vorbim despre persecuţiile casnice, la care sunt supuşi cei din familiile creştine ortodoxe, atunci când aleg să trăiască viaţa în Hristos. În 99% din cazuri, aceste persoane sunt supuse unor presiuni spirituale şi materiale grozave. Astfel, dacă este perioadă de post, mâncarea în casa va fi de dulce, pentru că „aici nu e restaurant, mănânci ce se pune pe masă!”. Dacă Sfânta Liturghie s-a încheiat mai târziu, peste ora prânzului şi nu eşti prezent la apel, acasă se produce scandal: „nici duminica nu putem sta la masă cu toţii din cauza popilor!”. Dacă omul vrea să se roage, în taină, câteva minute, atunci apar treburile casnice, pe care neapărat trebuie să le împlinească, altfel, catalogarea, din partea celor care se ostenesc pentru menţinerea curăţeniei în casă, va fi de „habotnic” sau chiar de „nebun”.

Batjocură şi râs celor dimprejurul nostru...

O altă ispită este şi cea care vine din partea vecinilor, voit sau nevoit, care, mergând „din an în paşte la biserică”, îşi află persoana de alături activă în sânul bisericii. În clipa în care se întâlnesc cu cei dragi din familia omului credincios, dar din nefericire încă neiniţiaţi în învăţătura şi trăirea creştină, mai înainte de a-şi da bineţe unul altuia, încep să „laude”, de multe ori cu vorbe viclene, pe cel în cauză, astfel încât, în sufletul celui din familia „incriminatului” se naşte o formă de „ruşine”, de parcă s-ar fi săvârşit un mare păcat. Odată revenit acasă, „cel ruşinat”, începe cu ocările la adresa vinovatului.

Un alt gen de persecuţie, ce se observă şi în familie şi la locul de muncă, este cel al atitudinii obraznice şi dispreţuitoare pe care o afişeaza cei din familie sau colegii de serviciu faţă de persoana credincioasă. În schimb aceasta nu trebuie să reacţioneze, deoarece „este credincioasă”. Cu alte cuvinte, demnitatea fiecarui creştin ortodox autentic trebuie luată în râs şi călcată în picioare.

Demnitate, nu prostie!

Aici trebuie să ne oprim şi să facem câteva precizări. Mântuitorul Hristos a învăţat că celui ce te loveşte peste obrazul drept să i-l întorci şi pe cel stâng. Dar în momentul prinderii, când a fost pălmuit de un slujitor, căruia i s-a părut că Iisus răspunsese necuviincios arhiereului, a reacţionat şi nu a mai întors celălat obraz, punând întrebarea: „Dacă am vorbit rău, mărturiseşte despre rău; iar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi?” (Ioan 18,23). Aici Domnul Hristos şi-a apărat demnitatea, arătându-ne că pentru răutatea voită, batjocoritoare la adresa credinţei şi persoanei tale se impune o astfel de reacţie. Nu trebuie confundată bunătatea cu prostia.

Cea mai recentă blasfemie

În al doilea rând, persecuţiile se observă şi la nivelul Bisericii în ansamblu. Mântuitorul este batjocorit în fel şi chip, de multe ori de cei care-i poartă numele, fără ca mărturisitorii Adevărului să reacţioneze prin cuvânt în apărarea Cuvântului. Iată un exemplu de ultimă oră: Editorul unui manual şcolar din India a realizat o imagine cu Mântuitorul Iisus Hristos ţinând într-o mână o cutie cu bere şi în cealaltă o ţigară, pentru a ilustra litera „i” de la cuvântul „idol”. Aceasta imagine a provocat mânia comunităţii creştine indiene, dar şi a Italiei, iar motivaţia invocată de editor a făcut referire la „o eroare umană regretabilă”. Sigur că da, întotdeauna când este vorba de Hristos Dumnezeu - Omul, se produc astfel de erori, nu şi în alte cazuri, de frica oamenilor!

Curajul mărturisirii

În concluzie, persecuţiile nu au încetat. Ele continuă şi vor continua până la sfârşitul veacurilor. Totul este ca fiecare creştin ortodox în parte să caute slava lui Dumnezeu şi nu pe cea a oamenilor, să-L slujească cu tot sufletul şi să-L mărturisească, fără să se teamă de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot nici măcar să-l atingă, pentru ca să audă de la Domnul cuvintele: „…unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu!” (Ioan 12,26).