(The Prince and the Pauper, 2000)

Regia: Giles Foster

Scenariul: Duke Fenady (după romanul omonim al lui Mark Twain)

În rolurile principale: copiii Jonathan şi Robert Timmins, Aidan Quinn, Alan Bates, Jonathan Hyde, Robert Timmins

Celebrul roman al lui Mark Twain a avut parte de multe ecranizări, una mai reuşită decât cealaltă. Povestea în sine oferă un bogat material de lucru regizorilor şi actorilor, prin umorul de situaţie şi de limbaj dar şi prin partea de acţiune care asigură din start atenţia privitorului: prinţul Eduard Tudor, fiul regelui Henric al VIII-lea al Angliei, plictisit de viaţa de la curte, profită de asemănarea izbitoare cu un puşti sărac şi chinuit din suburbii, de asemenea mai mult decât dornic să scape de viaţa de acasă, şi face schimb de roluri cu acesta. De aici o serie de întâmplări care pendulează între registrul comic şi cel dramatic, ţinându-ne cu sufletul la gură până la deznodământul previzibil dar palpitant.

Rolurile celor doi sunt jucate în această versiune de gemenii Jonathan şi Robert Timmins care pornesc de la o interpretare cuminţică, dar se dezlănţuie pe parcursul filmului într-un adevărat recital actoricesc, remarcabil pentru vârsta lor. Replicile le sunt date de doi actori de valoare consacrată, Aidan Quinn şi Alan Bates, în rolurile lui Sir Miles Hendon, cel care veghează asupra adevăratului Prinţ devenit cerşetor, deşi nu crede în povestea acestuia, şi al lui Henric al VIII-lea, aflat în amurgul vieţii, încercând cu ultimele puteri să-l înveţe pe cel pe care îl crede fiul său cum să facă faţă viitoarei sale posturi de rege al Angliei. Atât prinţul cât şi cerşetorul fac faţă cu succes în situaţiile neobişnuite în care se trezesc brusc, deşi pentru amândoi se dovedeşte a fi mult mai greu şi mai diferit faţă de ce se aşteptau.

Farmecul peliculei este completat de costumele de epocă, excelent realizate, ca de altfel întreaga atmosferă de la Curte, recreată foarte veridic şi colorat. Filmările sunt realizate în Ungaria, lângă Budapesta, peisajele surprinse în cadru fiind superbe şi foarte potrivite imaginii pe care o avem despre Anglia anului 1547, cu dealuri şi câmpii de un verde sălbatic şi proaspăt, în ciuda moto-ului filmului care ne avertizează, printr-un vechi proverb englezesc, că „iarba nu e întotdeauna mai verde… (de partea cealaltă a gardului)”. Cu alte cuvinte, ai grijă ce-ţi doreşti, că s-ar putea să se întâmple!