Târziu, monahul Euharist
Aprinse o candelă drept răspuns
Acelei sclipiri de pe ametist
Aprinsă de Cel Ascuns.

De acum, muntele şade în noapte
Ca în gândirea apofatică, gândul.
Nu-i lună, să curgă lapte
Să-l împrăştie vântul.

Jos în genune marea oftează,
Nedeşteptată de vreo rază.

A aţipit şi Euharist
Singur, pe laviţă - şi-ar fi tăcere
Dacă în cotlon pe Cruce Crist
N-ar tresări de durere.