Acum, că am intrat în al zecelea an al „erei informaţiei”, ai zice că lumea este pe deplin informată şi că discernământul se formează mai lesne mulţumită datelor furnizate de mijloacele de comunicare în masă. Să luăm exemplul cel mai recent.

De când lumea vuieşte din cauza noului virus gripal, românii au stat în expectativă, urmărind cu sufletul la gură ştirile privind evoluţia acestei noi gripe şi eforturile depuse de cercetători pe plan internaţional în combaterea ei. Specialiştii însă nu au convins prin acţiunile lor că pot să rezolve cu succes această nouă „criză”. Părerile au rămas împărţite chiar în sânul comunităţii medicale cu privire la vaccinul produs pentru prevenirea îmbolnăvirii de gripă nouă. Astfel că românii au rămas prudenţi când a început campania de vaccinare şi nu s-au lăsat duşi cu una, cu două, la medic.

Nu vreau să exprim o opinie pro sau contra vaccinului, ci doar stupefacţia faţă de uşurinţa cu care s-au lăsat românii manipulaţi de decesul unei vedete de televiziune, deces presupus a fi fost urmarea contractării virusului AH1N1. Curios, până la această ştire tragică se mai comunicaseră decese ale altor români tot ca urmare a îmbolnăvirii de gripă nouă, fără ca poporul să pară profund marcat.

Imediat cum a fost difuzată ştirea despre decesul lui Toni Tecuceanu, parcă tot românul a contractat virusul freneziei de a se vaccina împotriva gripei noi. De parcă abia decesul unei vedete i-ar expune bolii. Au început să apară cozi la toate unităţile medicale din ţară, oameni care habar nu aveau despre aceste vaccin s-au înghesuit spre seringă, ca şi cum, dacă ar fi scăpat momentul, ziua de mâine ar fi devenit incertă. Rezultă că unii morţi sunt mai convingători decât alţii.

Partea sinistră e că oficial decesul actorului nu a fost cauzat de gripa nouă! Gurile rele spun că Toni Tecuceanu a fost mortul celebru de care era nevoie pentru ca unii să îşi vândă marfa.

Mă întreb ce declanşează acest mecanism care face mase de oameni să reacţioneze ca la un semn la anumite informaţii şi nu la altele. Ce îi face să urmeze cu încăpăţânare ideea care le-a fost indusă? Cât de departe poate merge manipularea maselor?

Dacă pot fi manipulaţi în sens pozitiv, la fel de uşor pot fi manipulaţi şi în sens negativ, în acţiuni distructive sau autodistructive. După mai bine de 20 de ani de exerciţii de libertate, românii par să nu aibă curajul să gândească singuri pentru ei, le e mai uşor să se lase convinşi de alţii, într-o direcţie sau alta. Iată că spiritul de turmă cu care eram caracterizaţi în vremurile comuniste nu dă semne de oboseală.

Desigur, e important să fim informaţi pentru a lua decizii în cunoştinţă de cauză. Dar în ultimă instanţă decizia trebuie să ne aparţină nouă, nu celor care prepară conţinutul buletinelor de ştiri din raţiuni de marketing.