|
Autor Preot Constantin St. Dogaru
|
 Ascultarea – condiţie a vederii. Ontologia imaginarului. Adevăratul „spectator” e de fapt şi un bun ascultător: ştie să asculte ceea ce vede. Am ajuns dependenţi de ceea ce vedem, de aici tirania imaginii: dar imaginea şi oboseşte şi plictiseşte... Ne vedem, dar nu ne ascultăm, nu ne mai auzim de atâta zgomot prezent în noi. Numai în tăcere cred că ne mai putem vedea. În timp ce informaţia vizuală a atins cote alarmante în procesul comunicării, informaţia auditivă e din ce în ce mai scăzută; televizorul bate radio-ul cu toată diferenţa de calitate. Auzul e un simţ al gândirii, vederea dimpotrivă, excită simţurile, auzul interiorizează, vederea exteriorizează. Criza noastră nu e de vedere (slavă Domnului!), ci de auzire şi de ascultare...
|
