„El flamenco“ este mai mult decât un dans, este mai mult chiar și decât o artă. Flamenco nu poate fi doar o simplă meserie, este o stare de spirit, un mod de viață, un mod de a trăi și … de a muri, pentru că ceea ce se întâmplă în momentul culminant al dansului, acea tensiune, acea emoție teribilă resimțită de artiști până în cea mai lăuntrică fibră a ființei lor și transmisă publicului sub formă de momente de bucurie sinceră redescoperită, nostalgie profundă ori îngenuncheare totală în fața sentimentului de beatitudine, aparține altor sfere. În  “spațiul-flamenco”  se creează un aer magic, o atmosferă de univers paralel care se instalează pe pământ pentru câteva clipe și transformă existența noastră efemeră în ceva sublim. 

 

Am stat de vorbă cu dansatoarea spaniolă de flamenco Vanesa  Coloma despre surpriza din spatele fiecărui spectacol, despre  transformarea magică a artiștilor pe scenă, sau despre cadoul pe care interpreții  vocali și instumentali de flamenco îl oferă dansatorilor, făcându-i să-și deschidă sufletul pe scenă, oriunde în lume s-ar afla.

 

A venit grăbită la ora stablită pentru interviu, cu puțin timp înaintea unui spectacol de sâmbătă seara, în care interpreta alături de artiști pe care încă nu îi întâlnise… Îmi place surpriza, mă încântă riscul de a nu ști ce se va întâmplă pe scenă în câteva ore, mi-a spus.  Purta cu ea un geamantan plin cu “artileria” pentru spectacol, îmbrăcăminte, articole de machiaj și accesorii, și, firește, pantofii speciali de flamenco.  Micuță, îmbrăcată în blugi, cu un pulover pe gât, cu părul lung lăsat să îi cadă pe spate, aproape că nici nu am recunoscut-o… Nu părea să fie aceeași care cu doar câteva zile înainte îmi luase răsuflarea cu dansul ei fantomatic, transfigurată parcă într-o altă lume și cu o statură ce părea impunătoare, provocând exclamații de profundă admirație. E o transformare magică,  îmi explică ea, care te face să ajungi de la 1 la 100 în doar câteva secunde.  În “termeni de specialitate” se vorbește despre starea de jos și starea de sus,  sus reprezentând momentul artistic de pe scenă, iar jos fiind “numele de cod” pentru starea de “normalitate”, de dincolo de scenă. Eu cred că e important să fii “sus”  așa cum ești și “jos”, firește, raportat la rigorile dansului, la tehnică, la respectul pe care trebuie să îl ai pe scenă. “Sus” trebuie să fii adevărat,  susține ea cu tărie, pentru că pe scenă  se văd 100% sentimentele fiecăruia, transmiți ceea ce ești. Preiei emoția dată de interpreții vocali și instrumentali  - e ca un cadou pe care ei ți-l fac - , și îți deschizi inima. Ei sunt “provocatorii”, te aduc la o stare în care să poți  să îți dai frâu liber sentimentelor.  Tocmai de aceea,  un artist sincer pe scenă poate aduce publicul la o paletă de sentimente diverse;  publicul  plânge, râde, poate ajunge la diferite emoții intr-un timp foarte scurt.

 

Am întâlnit-o pe Vanesa în “Las Carboneras”, unul dintre cele mai cunoscute localuri madrilene de flamenco, un loc extrem de cald și primitor, unde te simți ca acasă din prima clipă în care i-ai trecut pragul. În fiecare seară se organizează în acest “tablao flamenco” spectacole de muzică și dans tradițional, la care asistă oameni veniți din toată lumea. O afacere deloc ușoară, având în vedere concurența foarte mare  în domeniu, în care îți trebuie nu  numai pricepere economică; “Bătălia” se dă mai ales pe calitate. Un astfel de bussiness ar vrea Vanessa însăși să aibă peste câțiva ani, când speră că viața ei va continua să fie “flamencă”.

 

Flamenco-ul este pentru  ea o mare artă, care nu se va demoda niciodată, pentru că se traduce într-un cadou de emoții, pe care îl primește toată lumea, indiferent în ce colț geografic se află. Și chiar mai mult decât atât, flamenco-ul reprezintă pentru  Vanesa … Viața însăși. Mi-a povestit cu mare bucurie despre experiențele ei  de a trăi în Japonia, Australia sau New York, și și-a amintit cu încântare de emoția vădită trăită în sala de spectacol de oamenii de acolo, în ciuda faptului că în mod normal  ei nu sunt atât de deschiși în a-și arăta sentimentele, așa cum o fac spaniolii. Misterul flamenco i-a “atins”  însă și pe ei, pentru  că nu ai cum să rămâi indiferent și impasibil. “Fenomenul flamenco” te poate arunca într-o lume nouă și atât de profundă prin trăirile la care te supune, încât poate deveni chiar periculos.  E ca un mic drog, o dependență care iți place, pentru că te deschide și te emoționeză la maximum.  Flamenco creează bucurie și face oamenii să uite de problemele vieții cotidiene. Asta mă face fericită în fiecare zi, mi-a mărturisit zâmbind.

 

Vanesa Coloma se definește ca fiind o persoană energică, sinceră, generoasă și veselă. Între amicii de breaslă i se spune la pulga (puricele),  pentru energia debordantă pe care o are și care se vede și pe scenă, în dansul ei, când pare că zboară, sfidând parcă gravitația și limitele fizice ale corpului uman. “Sus” nu există durere, “sus “ ești un vulcan de energie și sinceritate, iar cel mai important este să faci totul din inimă!

 

***

P.S.: Vorbind cu Vanesa Coloma și revăzând live un show de flamenco pur și netrucat, mi-am adus aminte cu bucurie și de deosebitul spectacol “Feria del sur”, balet ecvestru cu ponei andaluzieni și cină- flamenco, la care alături de familia mea am asistat cu mare încântare în toamna anului trecut, în frumoasa regiune Andalucía. Transmit pe această cale salutări și mulțumiri celor care au făcut posibil acest lucru.