Noul an a inceput cu proteste. Diversi oameni au iesit in strada sa ceara demisia guvernului si a presedintelui. Fiecare cu motivatia lui. Frigul si vremea potrivnica nu i-au  convins pe cei mai multi dintre ei sa se întoarcă la casele lor. Demisia subsecretarului de stat din ministerul sanatatii Raed Arafat a pus pe jar ţara întreagă. Surprinzatoare  atitudinea romanilor şi fermitatea cu care au sanctionat plecarea unui om de buna calitate profesionala. 

 

De obicei suntem mai mioritici. Preferăm mai degrabă sa ne plangem decat sa facem ceva concret. Iata, insa, mai sunt si exceptii! Ce mi s-a parut interesant la mitingurile care au continuat chiar si dupa revenirea în guvern a lui Raed Arafat a fost mesajul: daca odinioara oamenii sanctionau prin mitinguri sau alegeri un conducator pentru a-l prefera pe altul, de data aceasta romanii nu au mai preferat pe nimeni. Si-au exprimat nemultumirile si atat. Aceasta este diferenta de atitudine fata de trecut. Este o atitudine principiala. Dincolo de acest salt calitativ, care exclude partizanatul, se poate formula o concluzie tristă: oamenii nu mai au incredere in nimeni. În cei 21 de ani  de libertate politicienii nostri au reusit „performanta” sa semene si apoi sa culeaga neincredere cvasi-unanimă. Tot mai multe voci sustin astazi ca odinioara oamenii stiau pentru ce luptă şi cu cine. Astazi dezamagirea faţă de inmultirea dictatorilor şi hotilor „legali” a dus la prabusirea increderii in aproape orice şi în aproape oricine. Toate partidele politice importante s-au perindat la guvernare in acesti ani şi toate au dezamagit. De aceea la alegeri au tot fost votati altii.

 

La precedentele alegeri locale, intr-o comuna din Iasi, a fost ales un primar care a decedat chiar in ziua alegerilor. Niste oameni simpli, intrebati fiind de un reporter daca stiau ca primarul care candida pentru al doilea mandat a decedat, au raspuns ca stiau, dar tot pe el l-au ales. Neintelegand logica situatiei reporterul insista cu intrebarea: „si de ce l-ati ales?” raspunsul a fost uluitor: „pai daca era bun”! Comentariul lui Dan Puric:„calitatea n-are moarte”! 

 

Trebuie sa revenim la calitate. Iar politicienii ar trebui sa ia aminte. Dezamagirea produsa in randul romanilor se manifestă în două moduri: pe de o parte lipsa de atitudine publica, manifestata prin numarul scazut de oameni ce au participat la manifestatii (multi s-au intrebat: „daca ii dam jos pe astia, pe cine punem?”), pe de alta parte virulenţa protestelor pentru apararea unei persoane competente si pentru sustinerea unor principii.

Exista si o categorie de oameni care au protestat in alt fel: cu ajutorul retelelor de socializare. Numai ca acestea isi dovedesc neputinta. Au fost socotite proteste „virtuale” şi pe buna dreptate, pentru ca substantă şi eficienţă nu au decat cele manifestate concret.   A manifesta comod, din fata computerului, la caldură, nu impresionaza pe nimeni. Se vede că ne-am pricopsit cu o altă neputinţă: comunitatea nu mai exista decat vitual. In planul concret am cam pierdut comunitatea de tip agora. Odinioara oamenii mergeau in agora pentru a asculta parerile altora si pentru a comenta. Chiar daca nu totdeauna erau de acord unii cu altii, socializau pe viu, concret. Acum totul este contrafacut. Relatiile umane, existenta însăşi depind de computer. Asta ne distruge si mai ales va distruge umanitatea. Intrucat „generatia facebook” este incapabila sa mai reactioneze uman. In ciuda inteligentei extraordinare pe care o manifesta tinerii si copiii, exista riscul unei forme de autism social. Faptul de a exista inca si forme autentice, concrete, de manifestare reprezinta o speranta, care insa nu trebuie sa ne adoarma.

 

In ceea ce priveste situatia actuala in care ne aflam, trebuie spus ca o cam meritam. La inceputurile crizei economice, acelaşi Dan Puric spunea intr-o emisiune televizata ca e buna si putina criza, intrucat isi mai aduc aminte si romanii ce este acela post sau chiar ce este aceea asceza. Ii dau dreptate, amintindu-mi ce faceau oamenii in perioada de boom economic, pe credit, in mare măsură: supermarket-urile burduşite, cosuri pline pana la refuz, uriaşe cantităţi de hrană aruncate, masini scumpe, restaurantele pline şi ele, chiar şi în post. Mai mult decat atat, ofertele acestora nu constau doar în desfatari culinare si bahice, ci şi în plăceri extreme, de la muzică populară la manelisti, de la dansuri „de salon” la strip-tease. Aproape ca nu mai era de conceput o zi de 8 martie în care doamnele sa nu petreaca singure, „acompaniate” şi de strip-tease masculin. Avem impresia ca Dumnezeu mai poate fi cu noi in aceste conditii? Daca nu stim sa ne punem noi frana, ne pune Dumnezeu. Cat de frumos spunea Sfantul Isaac Sirul: „masura face orice lucru sa fie frumos”! Daca vom cerceta Sfanta Scriptura a Vechiului si a Noului Testament vedem ca atunci cand oamenii nu si-au mai pus frana, Dumnezeu si-a luat mana Sa ocrotitoare de deasupra lor.

Ce mai putem spune despre ziua de astazi, cand confuzia culturala este la apogeu? De Craciun, de Pasti, de ziua cuiva sau la ziua nationala, la orice alta sarbatoare, tinerii petrec la fel: in club. Sa fie oare de vina altii mai varstnici care fac confuzia intre Craciun si taierea porcului si Pasti si taierea mielului? Sau oare sa fie de vina Biserica pentru că nu a reusit sa devina un „club” atractiv pentru toti membrii ei? Biserica rămâne un „club” al valorilor, dar putini sunt aceia care-si platesc cotizatia si participa la activitatile lui. Ar trebui sa stim ca acesta este „clubul” coeziunii sociale, pentru ca are la baza nu concepte partizane, care-i separa pe oameni, ci acel ceva care-i face pe oameni sa se simta vii: iubirea.  Dar nu iubirea de sine, nici iubirea de placeri, ci iubirea unii pentru altii: Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul.  Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii. (Ioan 13, 34,35). Iata cum vede Sfantul Apostol Pavel vede Biserica: precum intr-un singur trup avem multe madulare si madularele nu au toate aceeasi lucrare, asa si noi, cei multi, un trup suntem in Hristos si fiecare suntem madulare unii altora.  (Romani 12, 4,5). Vă propun să redescoperim împreună calitatea vieţii în singurul club al valorilor, alături de Dumnezeu.