Scena  madrilenă de spectacole se caracterizează printr-o varietate  foarte mare: o paletă extrem de bogată (de la teatru de păpuși cu matineuri pentru copii, până la celebre muzicaluri aduse de pe Broadway, ce își închid sesiunile și la ora 1 dimineața) stă la dispoziția spaniolilor în căutare de  relaxare sau cultură şi a turiștilor veniți din toată lumea, dornici să descopere „acțiunea” din spatele barurilor de tapas și sangria.

Cu mare interes am asistat  la două spectacole de teatru şi de operă semnate de  autori spanioli, spectacole care s-au transformat în momente de bucurie interioară și chiar clipe de katharsis.

 

„Cambalache”  este titlu comediei spumoase prezentate în sesiunea curentă de Teatro Arlequín. Scrisă și regizată de Álvaro Sáenz de Heredia, piesa poate fi definită ca o veritabilă comedie de moravuri și de situație, de un comic fin care provoacă hohote de râs în sală. Cu un fundal muzical live realizat de cântarețul și dansatorul de tango argentinian Nelson Dante, și el protagonist în piesă cu un rol mic dar esențial, spectacolul este caracterizat de o  voie-bună  “contagioasă “ , datorată unui umor de  calitate, cuvânt-cheie, care deschide calea către două ore de teatru de nota 10. Acțiunea situată  într-un cartier luxos al Madridului, plină de  situații neprevăzute  și  de mici crize de moment, care aduc sarea și piperul  în spectacol, punând de multe ori „punctul pe i” în economia scenariului propus, este ea însăși sursă de comic. Jocul actoricesc de înaltă clasă al celor patru protagoniști sporește însă potențialul poveștii și scoate în evidență  artiști de mare valoare, precum Emma Ozores, actriță foarte apreciată și iubită în Spania, cunoscută și premiată atât pentru rolurile sale de teatru, cât și pentru numeroasele și variatele filme de lung-metraj sau proiecte de televiziune.

 

În registrul grav, cel al dramei, m-a impresionat opera andaluză „Carmen”, teatru &balet-flamenco de Salvador Távora, prezentată de  trupa „La Cuarda de Sevilla” în Teatro Español, o  prelucare extrem de interesantă a operei  cu același nume de Bizet, scoțând în evidență pasiunea și  intensitatea trăirilor caracteristice spiritului spaniol. Spectatorul  este martor la un show cu orchestră-fanfară cu tambure și corni, dar și cu chitară clasică spaniolă care acompaniază cântece și dans flamenco live, interpretate la cel mai înalt nivel. Grația dar în același timp și  „înverșunarea” în interpretarea personajului Carmen, demonstrate de actrița principală, Lalo Tejada,  generează  pe parcursul spectacolului multe momente  în care publicul este adus la granița suspinelor sau a lacrimilor de  fascinaţie. Memorabilă este secvența în care pe scenă apare un armăsar andaluzian de rasă pură, sub conducerea jocheului-dresor Jaíme de la Puerta. Dansul  „nebun” al lui Carmen, îmbrăcată într-o rochie de un roșu sângeriu, ca muleta matadorului din actul decisiv al unei coride, cu acest cal-actor, personaj decisiv pe scena Teatrului Spaniol din Madrid, marchează punctul culminant al piesei. Celebra arie „Toreador” oferă fundalul muzical al unui moment parcă fantomatic în care sincretismul este adus la noi dimensiuni.

 

Astfel de experiențe artistice aduc un plus de frumos și de nou în viața celui care le trăiește, traducându-se de multe ori prin “refugiul ideal” de cotidianul banal sau de grijile uneori mult prea apăsătoare ale vieții …