Sinaxar

SFINŢII MUCENICI SERGHIE ŞI VAH (Vineri 7 oct.)

Sfinţii Serghie şi Vah au fost contemporani cu împăratul Maximian, fiind romani de neam, cu importante funcţii de conducere în armata imperială. Datorită virtuţilor lor se bucurau de mare cinste în ochii împăratului. Ceea ce nu ştia însă împăratul despre cei doi destoinici conducători militari era că aceştia primiseră în taină Botezul creştin şi că se străduiau ca prin faptele lor să vieţuiască în conformitate cu cerinţele credinţei în Hristos. Pârâţi fiind că s-au lepădat de credinţa zeilor – oficială în Imperiul Roman, au fost chemaţi la împărat ca să aducă, împreună cu acesta, jertfă în capiştea lui Zeus. Toţi erau curioşi să vadă dacă cei doi vor intra în templu împreună cu împăratul. Când a intrat însă Maximian împăratul, pregătit pentru ritualul jertfei, robii lui Hristos Serghie şi Vah au refuzat să intre, rămânând afară. Înfuriat de atitudinea lor, împăratul a poruncit să fie aduşi cu forţa în interiorul capiştei şi siliţi să jertfească idolilor. Statornici în credinţa lor, Serghie şi Vah au zis împăratului: “Avem un Dumnezeu în cer, Nemincinos, Adevărat şi Viu! El nu este nesimţitor, ca idolii voştri, noi Aceluia ne închinăm!”

Pentru că nu au voit să se lepede de dreapta credinţă, li s-au luat hainele şi podoabele preţioase şi, în batjocură, au fost îmbrăcaţi în haine femeieşti, fiind purtaţi pe uliţele cetăţii, în văzul tuturor. Au fost trimişi apoi tocmai în Antiohia Siriei unde, bătuţi de moarte, Sfântul Vah şi-a dat Domnului sufletul său, din pricina rănilor suferite, iar Sfântul Serghie, după ce a îndurat multe şi diverse chinuri fără să-şi lepede credinţa, a fost decapitat. Prin rânduiala lui Dumnezeu capetele acestor Sfinţi Mucenici se află astăzi în ţara noastră, la mitropolia din Craiova.

CUVIOŞII VISARION, SOFRONIE ŞI OPREA (Vineri, 21 oct.)

Cei trei sfinţi luptători au trăit pe la mijlocul veacului al XVIII-lea. Cuviosul Visarion din Sarai s-a născut în Bosnia, intrând de tânăr în monahism. Impresionat de suferinţele pe care le îndurau românii ortodocşi transilvăneni pentru credinţa lor, a călătorit prin Transilvania, propovăduind cu tărie credinţa ortodoxă. Era primit pretutindeni ca un adevărat trimis al lui Dumnezeu. Pentru râvna sa în apărarea credinţei ortodoxe, a fost întemniţat iniţial la Sibiu, apoi în cumplita închisoare de la Kuffstein, unde a şi murit, de dragul lui Hristos, pe Care nu a încetat să-L mărturisească până în ultima clipă a vieţii sale.

Cuviosul Sofronie s-a născut în satul Cioara, din părţile Orăştiei, într-o familie de preoţi. Ucenicia în călugărie şi-a făcut-o în Ţara Românească. Reîntors în satul natal, a întemeiat un schit în mijlocul codrilor, învăţându-i pe români calea mântuirii. Deranjând prin cuvintele sale autorităţile Transilvaniei, a fost închis în temniţa de la Bobâlna. Eliberat de mulţime, cuviosul mărturisitor s-a refugiat în munţii Apuseni, îndemnându-i pe toţi să-şi păstreze credinţa strămoşească şi să nu cedeze presiunilor de unire cu Roma. A fost prins din nou şi închis la Abrud. Eliberat pentru a doua oară de mulţime, mergea din loc în loc, ţinând adunări şi învăţând poporul: „Stricaţi silnica unire cu Roma, cereţi episcop român în Transilvania!” Când a înţeles că şi-a împlinit chemarea, s-a retras la mănăstirea Argeşului, unde s-a săvârşit în pace.

Nicolae Oprea, ţăran din Siliştea Sibiului, vajnic mărturisitor al credinţei străbune, a primit sarcina să-i prezinte împăratului plângerile românilor. „Noi cerem – susţineau aceştia- vlădică de legea noastră!” Nu numai că nu i s-au împlinit cererile, ci chiar a fost închis pe viaţă în aceeaşi temniţă de la Kuffstein, primind şi el cununa muceniciei.


RUGĂCIUNE CĂTRE CUVIOASA PARASCHIVA

Niciodată nu vom înceta a vesti minunile tale, preacuvioasă, că de n-ai fi stat tu, rugându-te pentru ţara aceasta pe care o păzeşti cu preacuratele tale moaşte, cine ne-ar fi izbăvit de atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi uşurat de bolile care au venit asupra noastră, pentru păcatele noastre cele multe? Încredinţaţi de ocrotirea ta iubitoare te rugăm cu umilinţă: fereşte-ne de toată boala, de tot necazul, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, de războiul cel dintre noi şi de toată răutatea; izbăveşte-ne pe noi, maică, de chinul cel de veci şi de ceasul osândei şi ne învredniceşte să dobândim prin rugăciunile tale starea cea de-a dreapta în ziua judecăţii. Mijloceşte spre Stăpânul tuturor, preacuvioasă, mântuirea sufletelor noastre, ocrotindu-ne şi hrănindu-ne în pace până la răsuflarea cea de pe urmă. Amin!