Vacile manastirii

Într-o zi, pe când fratele Gheorghe îngrijea de vacile mânăstirii, stareţul îşi făcea plimbarea obişnuită. Neputând să se abţină, fratele Gheorghe îl întrebă: „Părinte Stareţ, vă plac vacile mele?”. În loc de laudele aşteptate, şi pe bună dreptate meritate de frate, Părintele îi răspunse: „Frate, aici la mânăstire nu există „al meu” sau „al tău”. Aici totul este de obşte!” Într-o altă zi, pe când fratele Gheorghe era tot la vaci, a avut loc aceeaşi întâlnire. Stareţul, văzându-l pe frate cam plouat şi vrând să-l mângâie, întrebă cel dintâi: „ Ce mai faci, frate Gheorghe?”. „D-apoi, Părinte Stareţ, mă doare capu’ nostru!”, fu răspunsul fratelui, care poate că şi acum mai paşte vacile mânăstirii cu pricina....