Micul dictionar al crestinului

Neoortodoxie. Mişcare protestantă de la începutul secolului XX (având ca reprezentanţi, printre alţii, pe Karl Barth, Emil Brunner, Reinhold şi H. Richard Niebuhr), izvorâtă din ideea că liberalismul protestant a adaptat în mod nelegitim Evanghelia la ştiinţa şi cultura modernă, pierzând în acest proces accentul clasic asupra transcendenţei lui Dumnezeu şi asupra Cuvântului Său. Ca atare, gânditorii neoortodocşi au promovat întoarcerea la principiile esenţiale ale teologiei Reformei şi ale Bisericii Primare (în special primatul Scripturii şi lucrarea lui Dumnezeu în Hristos), ca bază pentru proclamarea Evangheliei în context contemporan. În acelaşi timp, au luat în serios critica iluministă a ortodoxiei şi au respins “scolastica protestantă”. Teologii neoortodocşi au folosit adesea o abordare dialectică, prin care au căutat să ajungă la adevăruri teologice prin juxtapunerea unor formulări aparent contrarii, considerate adevăruri paradoxale.

Advertisement
http://neofossen.com/ro/

Neoplatonism. Ultimul stadiu al filozofiei greceşti (asociată cu Plotin), care i-a influenţat considerabil pe unii gânditori ai Bisericii timpurii, în special pe Origen şi Augustin. Neo-platoniştii considerau că toate lucrurile constituie o emanaţie a Unicului Principiu transcendent, fiind menite să se întoarcă în Acesta printr-un proces de purificare.

Nestorianism. Erezie condamnată de Conciliul de la Efes (431d.Hr.). Nestorianismul şi-a luat numele de la Nestorie, patriarhul Constantinopolului, care susţinea că, deşi Iisus Hristos a fost o singură Persoană (Dumnezeu şi om uniţi), cele două naturi ale Sale, umană şi divină, coexistau şi deci erau separabile. O consecinţă a acestei concepţii a fost că suferinţa lui Iisus pentru omenire a fost considerată un act al lui Iisus în umanitatea, dar nu în dumnezeirea Sa.

Nihilism. Respingere totală şi, în ultimă instanţă, distrugere a credinţelor şi a valorilor asociate cu structurile sociale morale şi tradiţionale. Potrivit nihilismului, cunoaşterea depinde numai de experienţa senzorială, de aceea revendicările teologice şi morale sunt lipsite de sens.

Nominalism. Teorie a cunoaşterii care contestă realitatea obiectivă a principiilor universale, susţinând că “universaliile” sunt simple concepte, care nu au altă realitate decât existenţa lor în mintea individului.

Advertisement
Bioveliss Tabs
Verificați cum să pierdeți în greutate
https://bioveliss-tabs.com/ro/